Publicul iese in paguba dupa “Schimb Valutar”

La fel ca si in domeniul muzical, cinematografia romaneasca trebuie sustinuta de cinefili prin vizionarea tuturor productiilor autohtone ce ajung in cinematografe. Acest lucru nu-ti garanteaza si faptul ca n-o sa treci prin chinuri groaznice ca “Dincolo de America” sau “Dragoste pierduta”, insa vei fi salvat de speranta ca vei ajunge si pe la filme ca “Moartea domnului Lazarescu”, “A fost sau n-a fost?” sau “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.

Dar mai e si un alt segment de filme care se pastreaza intr-o mediocritate ce se salveaza in ultima clipa de la o cadere in categoria “groaznic”. Aici apare si filmul “Schimb Valutar”, de la care iesi indecis intre variantele “e o porcarie!’” sau “ideea e buna si scenariu pare la fel, dar pacat ca nu a iesit chiar bine”. Scenariul a fost scris de Tudor Voican (care a mai scris scenariile la “California dreamin’” si la “Marilena de la P7) si – desi nu l-am citit – pare sa fi oferit o poveste cu un foarte mare potential pentru regizor. Povestea omului plecat la oras pentru a-si gasi speranta pare perfect pentru mana unui tanar regizor si am fi avut parte de un nou film bun – inscris, poate, in trendul suprarealist al cinematografiei romanesti.

Din nefericire, Catalin Cocris – cel care a inceput sa scrie scenariu si urma sa si regizeze filmul – a decedat inainte sa apuce sa faca filmul. Si asa a ajuns filmul pe mana lui Nicolae Margineanu, iar de aici traseul lui a fost deturnat de la un posibil suprarealism de succes la un film slab, plin de pasaje patetice. Intrebarile asupra grijii regizorale apar de la inceput: de la lavalierele care se vad prinse la cureau pantalonilor, pana la momente cheie rezolvate prea frivol (dialogul dintre soti, chiar dialogurile in general); de la plasarea prost in timp (se combina imagini in care personajele se urmaresc in autobuze inexiste de cativa ani in Bucurestiul cu imagini in care sunt folosite autobuze aparute de un an) si pana la exagerari patetice ale personajelor (atat in implantarea lor in actiune, cat si-n limbaj, iar aici Cosmin Selesi si Aliona Munteanu au ramas datori).

Aceste lucruri au ros si temelia subiectului bun, deoarece toate lucrurile sunt livrate la prima mana, devin prea simpliste. Insa, lovitura finala este aplicata de pasajele finale ce sunt de un patetism uluitor, iar modul in care un om obisnuit este schimbat de bani loveste spectatorul in ceafa ca o palma a unui invatator din scoala primara, pe care o primesti cand nu erai atent la lectie. Singura salvare a filmului vine atunci cand iesi din sala si-ti spui ca “ideea filmului e foarte buna, pacat ca realizarea nu este foarte buna, dar este un film foarte bun pentru Margineanu, dupa ce am vazut in Logodnici din America”.